Etichete

, , , ,

Un al doilea document – pe care Mihail Sebastian nu şi l-a revendicat vreodată, dar “binevoitorii” i-l tot atribuie – se intitulează Armata Roşie vine. A apărut la Editura Comitetului Central al Partidului Comunist din România în 1944. Este o broşură de 16 pagini, care propagă un fervent militantism comunist, după cum e şi firesc pentru instituţia care-i patronează tipărirea.

Pe ce se bazează cei care-i atîrnă dramaturgului ghiuleaua de picioare, încercînd să facă din el un elogiator al măreţei Uniuni Sovietice? De bună seamă că nu pe mărturiile lui Belu Zilber: “Moartea a scăpat doi oameni de proces şi de închisoare. Primul era scriitorul Mihail Sebastian, al doilea, sociologul Anton Golopenţia. Amîndoi colaboraseră cu Pătrăşcanu, la recomandaţia mea. Sebastian a murit călcat de un autocamion în 1945. De zeci de ori am fost întrebat ce relaţii am avut cu fraţii Sebastian. Minuţiosul Dumitru Coliu căuta, dincolo de moarte, serviciul de spionaj american. Anton Golopenţia, un om de o rară calitate morală şi intelectuală, a murit sau a fost ucis în 1949, după arestarea lui. Nici unul, nici celălalt nu fuseseră comunişti. Lucrau cu Pătrăşcanu fiindcă urau hitlerismul” (Iovănel, op. cit., p. 262, nota). O precizare cît se poate de limpede.

Anunțuri