Etichete

, , , , ,

Consecinţele au fost demne de analele Balcanilor. O sumă de comentatori ai literaturii au formulat aspre critici pe marginea lucrării ofensatoare (Ioana Pârvulescu, Vasile Popovici, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Mihai Iovănel, Laszlo Alexandru ş.a.). În schimb Nicolae Manolescu a periat-o în Istoria critică…, încă dinainte de publicarea cărţii, şi a premiat-o, după apariţia ei. Şi, pentru ca sarcasmul să fie deplin, Ed. Polirom a retipărit-o.

Lumea cititorilor a tăcut, a înregistrat disputa şi şi-a tras concluziile. Apa a curs mai departe pe Dîmboviţa. După ceva timp s-a pus în scenă planul B de întinare. Bine-bine, era o enormitate să-l scoţi pe evreul Mihail Sebastian extremist de dreapta, coleg cu Zelea Codreanu şi complice cu Nae Ionescu. Dar atunci musai să fi fost comunist. Alte nume s-au avîntat pe poteca maculării de stînga, fie prin insinuări alunecoase, fie prin fluturarea “documentelor” şi a citatelor “doveditoare” (Magda Ursache, Aurel Sasu şi, mai recent, Mihai Iovănel).

Anunțuri