Etichete

, , , , ,

E absolut impresionantă povestea ultimelor luni ale vieţii lui Sigmund Freud, din finalul biografiei lui Peter Gay. Savantul a trecut de 80 de ani, e grav bolnav de cancer în gît, a fost operat în repetate rînduri (odată i-a fost chiar secţionat obrazul, pentru a se putea ajunge la locul afectat). Suferă dureri insuportabile, se hrăneşte cu greu, abia poate vorbi, nu mai iese din casă. Peste toate se suprapune invazia hitleristă în Austria şi instituirea măsurilor violente de antisemitism. Fiica sa Anna, care-l ajuta ca infirmieră, şi fiul Martin sînt convocaţi pentru interogatoriu la Gestapo. Casa lui e răscolită de tinerii nazişti. Editura lui specializată în publicarea lucrărilor de psihanaliză e jefuită şi închisă.

Pentru salvarea lui Freud se constituie o reţea sus-pusă, de la preşedintele american şi şeful Departamentului de Stat de la Washington, la ambasadorul american în Franţa (fost colaborator al cercetărilor sale ştiinţifice), consulul american din Viena, membri ai cabinetului englez, prinţesa franceză Marie Bonaparte etc. Se obţine cu greu aprobarea emigrării, dar bătrînul bolnav refuză să părăsească Austria dacă nu e însoţit de toată familia, inclusiv de rudele prin alianţă şi de medicul personal cu familia acestuia (16 persoane). Insistenţele internaţionale realizează unele înlesniri. Urmează alte tertipuri şi tergiversări ale autorităţilor fasciste. Care, într-un final, condiţionează eliberarea paşapoartelor de semnarea unei declaraţii, din care să rezulte că n-a fost maltratat. Sigmund Freud, după ce semnează documentul, mai adaugă şi un comentariu personal: “Pot să recomand cu căldură Gestapoul oricui” (Ich kann die Gestapo jedermann auf das beste empfehlen).

Anunțuri