Etichete

, , , , , ,

E siderant felul în care Gabriel Andreescu se zbate să alerge împotriva timpului. Abia ce se porniseră discuţiile despre colaborarea lui Nicolae Balotă cu Securitatea, şi fostul disident îi sărea în apărare, pe interminabile coloane de ziar, risipind vorbă lungă pentru a dilua culpa (vezi Timpul, nr. 3/martie 2012). Avea el de contestat esenţa informaţiei despre “Someşan”? Nu. Doar se străduia să umple de circumstanţe relativizante o realitate neplăcută.

La o similară manevră am asistat pe tema colaboraţionismului prestat odinioară de hermeneutul Marino. Jurnaliştii îl găsiseră prin arhivele Securităţii, sub numele de cod “Brătescu” şi “Bratosin”, cum se agita să informeze oficialităţile comuniste despre tensiunile din exil. G. Andreescu, el, citea însă aceleaşi arhive pentru a conchide că, în respectivele documente, a dibuit “eforturile dramatice ale lui Adrian Marino de a da un sens superior existenţei”. Mde, i se vor fi aburit ochelarii, de emoţie, fostului filosof al disidenţei.

Anunțuri