Etichete
Citesc uimit în presă motivele pentru care tînărul Adrian Papahagi consideră că are tot dreptul să fie votat de popor pentru a deveni deputat. Îl cunoaşte pe primarul Emil Boc, întrucît “sînt coleg şi cu dînsul şi cu soţia sa la Universitate, am studiat la acelaşi liceu şi am avut aceeaşi dirigintă”. Ce-i drept, argumentul spectaculos că un novice a avut aceeaşi dirigintă la liceu ca şi un nume consacrat n-a mai fost aruncat în lupta politică din România.
Întîmplarea face că am fost coleg de clasă cu Emil Boc, la Liceul “Ady-Şincai”, astfel că sînt în măsură să-mi amintesc că dirigintele nostru a fost profesorul de română dr. Titus Moraru. Întîmplarea face că am devenit profesor la Liceul “Gheorghe Şincai”, pe vremea cînd Adrian Papahagi era elev, astfel că sînt în măsură să-mi amintesc că diriginta lui a fost profesoara de română Monica Onojescu.
Însă dacă e să evocăm diverse situaţii din anii de liceu, de ce să nu preluăm şi pasaje spumoase din memorialistica venerabilului Adrian Marino? “Dintr-odată îmi ajunge la ureche o ştire care – după cum m-am convins repede – a făcut ocolul oraşului. Profesoara de română, Monica Onojescu, la liceul unde era în ultima clasă fiul lui M.P., Adrian, dictează la un moment dat o anume bibliografie şcolară. Printre care şi una sau două dintre cărţile mele. Cînd Adrian Papahagi se ridică dintr-odată şi exclamă furios: ‘Acesta nu, căci este peneţist’. La care profesoara are o replică extraordinară, formidabilă: ‘Şi tatăl dumitale este fesenist’. Ilaritate generală în clasă. Dar episodul ilustrează gradul de fanatism şi intoleranţă, care se instalase în familiile acestor proaspeţi guvernamentali ‘fesenişti’, carierişti, miniştri, directori, diplomaţi culturali etc.” Peneţiştii oribili de odinioară au devenit aliaţii din prezent, dar nu de-asta admirăm noi arivismul în politică.