Etichete

, , , , ,

Mai interesant ar fi să notăm că Dante pare, el însuşi, conştient de dificultatea sporită a prezentării sale şi încearcă s-o “pigmenteze” estetic. Toată povestea are, în evoluţia ei, o simetrie de construcţie duală. Fiinţa umană e compusă din două entităţi, cea fizică (primită de la părinţi) şi cea spirituală (de la Dumnezeu). Partea noastră materială este, la rîndul ei, formată dintr-o latură vegetală (creştem) şi una animală (simţim). Dante primeşte explicaţiile de la două călăuze: Virgiliu (argumentele raţionale) şi Staţiu (cele teologice). Poeţii latini întruchipează complementaritatea antichităţii şi a creştinismului.

Staţiu analizează cele două momente extreme ale individului: naşterea şi moartea. El recurge la o situaţie duală, pentru a-i ilustra dubla origine: omul provine din Dumnezeu şi din părinţii săi, tot astfel cum vinul se creează din razele soarelui şi din struguri. Virgiliu îi prezintă învăţăcelului tot două exemple, în analogia pe care o construieşte pentru a se explicita: cel cu Meleagru şi cel cu imaginea din oglindă. Fiecare situaţie se extinde pe cîte o terţină, iar acestea au o structură speculară, căci se deschid cu cîte un “se” condiţional:

22. “«Se t’ammentassi come Meleagro
si consumò al consumar d’un stizzo,
non fora», disse, «a te questo sì agro;

25. e se pensassi come, al vostro guizzo,
guizza dentro a lo specchio vostra image,
ciò che par duro ti parrebbe vizzo.»”

(În transpunerea lui G. Coşbuc “De Meleagru de-ţi aduci aminte, / că-n timp ce-ardea un lemn, ardea şi el: / ce-acum ţi-e-n dos, atunci ţi-ar fi ‘nainte. / Şi-apoi gîndind că-n orişicare fel / te mişti, tu-ţi mişti şi chipul în oglindă, / tu n-ai întinde arc spre-atare ţel”).

Anunțuri