Coincidenţe stranii (1)

Etichete

Cesare Pavese, ciudatenii, coincidente, literatura, pictura, Victor Brauner

Prima – povestea pictorului Victor Brauner. Obsedat de tema omului fără un ochi. În 1931 pictează chiar un autoportret cu ochiul scos. Şi alte numeroase schiţe în jurul aceluiaşi subiect. Fiind rugat de Brâncuşi, fotografiază în 1927 la întîmplare cîteva străzi şi case din Paris. Printre ele inclusiv clădirea în care, opt ani mai tîrziu, în 1935, fiind implicat fără voia sa într-un scandal, ciobul sticlei aruncate la întîmplare avea să-i scoată un ochi!

A doua – povestea scriitorului Cesare Pavese. Obsedat de tema sinuciderii, trece ideea pe seama unui personaj feminin secundar. Romanul Tre donne sole debutează cu imaginea unei tinere care a încercat să se sinucidă luînd o supradoză de somnifere într-o cameră de hotel din Torino. Este salvată în ultima clipă. Acţiunea înaintează (anevoios) în jurul tribulaţiilor unei alte femei mature, care rătăceşte între legături sexuale întîmplătoare şi obligaţii de serviciu obositoare. Uneori revine în fundal tînăra Rosetta, care îşi repetă cu încăpăţînare deziluzia pe care i-o provoacă viaţa şi nu acceptă resemnarea matură a protagonistei. Romanul se încheie circular: fata reuşeşte să se sinucidă, otrăvindu-se într-o cameră închiriată. “Non pareva nemmeno morta. Soltanto un gonfiore alle labbra, come fosse imbronciata. Il curioso era stata l’idea di affittare uno studio da pittore, farci portare una poltrona, nient’altro, e morire così davanti alla finestra che guardava Superga. Un gatto l’aveva tradita – era nella stanza con lei, e il giorno dopo, miagolando e graffiando alla porta, s’era fatto aprire.” (Nici nu părea moartă. Doar o umflătură a buzelor, de parcă era bosumflată. Ciudată fusese ideea ei de-a închiria un atelier de pictor, să ceară un fotoliu, nimic altceva, şi să moară aşa în faţa geamului care dădea spre Superga. O pisică o trădase – era în cameră cu ea şi în ziua următoare, mieunînd şi zgîriind uşa, a chemat lumea.)

După cîţiva ani, Cesare Pavese însuşi se sinucide într-o cameră de hotel din Torino, înghiţind o supradoză de somnifere. Se spune că, în culmea delicateţii, înainte de-a se întinde pe pat, pentru a-şi aştepta moartea, s-a descălţat spre a nu murdări cuvertura şi a stins lumina ca să nu consume curentul…

Radiografie

Etichete

fraza, Marcel Proust, radiografie, stil

Una dintre delicioasele “specialităţi” oferite de proza lui Marcel Proust e legată de construcţia frazei. Iată-l de pildă în Le côté de Guermantes cum amînă strategic scadenţa ironică a semnificaţiei. Se învîrte graţios prin cîteva sfere de sens, valsează, piruetează, şi abia în final izbeşte cu poanta neaşteptată: “Cineva care are obiceiul de a zîmbi în oglindă la vederea chipului său şi al bustului său frumos, dacă i se arată radiografia lor, va avea în faţa acestei grămezi de oase, indicate ca fiind o imagine a sa, aceeaşi bănuială că e vorba de o eroare ca şi vizitatorul unei expoziţii care, în dreptul unui portret de femeie tînără, citeşte în catalog: ‘Dromader culcat’”.

(“Quelqu’un qui a l’habitude de sourire dans la glace à sa belle figure et à son beau torse, si on lui montre leur radiographie, aura devant ce chapelet osseux, indiqué comme étant une image de lui-même, le même soupçon d’une erreur que le visiteur d’une exposition qui, devant un portrait de jeune femme, lit dans le catalogue: «Dromadaire couché»”.)

Unitate de măsură

Etichete

lingurita, unitate de masura

“O linguriţă cu dulceaţă sporeşte valoarea unui castron cu orez. O linguriţă cu fecale strică un butoi cu miere” (Petre Pandrea).

Întîmplare 2

Etichete

intimplare, profesor, strada

Mergeam pe stradă şi m-a oprit zîmbind fericit, cu braţele deschise, un bărbat cu tenul mai bronzat: “Domnule profesor! Cît mă bucur să vă văd! Ce mai faceţi?”.

Căutam rapid în minte chipul străin, dar senin şi destins, pentru a-l lega de vreo situaţie precedentă. Un părinte care a dat mai rar pe la şedinţele de la şcoală? Nu. O cunoştinţă trecătoare, din vreo redacţie literară? Nu cred. Un cititor ocazional? Din familiaritatea abordării, nu s-ar zice. Pe tipu’ ăsta nu-l cunosc. Dar atunci el de unde mă ştie că sînt profesor? De ce mă opreşte aşa cordial?

În clipa următoare, pe cînd încă mă ţinea cu mîna pe care i-o strînsesem îngîndurat, mi-a strecurat formula cunoscută. “Ştiţi, şefu’, trebuie să merg la spital, am de luat trenu’, n-am bani de bilet. Mă ajutaţi cu ceva?”

Întîmplare 1

Etichete

intimplare, profesor, strada

Mergeam pe stradă. La un moment dat cineva din spate a strigat imperativ: “Dom’ profesor! Dom’ profesor!”. Jumătate de stradă a întors capul.

Să mai spună lumea că ducem lipsă de pedagogi!

Puterea expresiei

Etichete

amintire, Augustin Pop, expresie, Jurnal, lingvistica

Poetul Augustin Pop, regretatul meu amic, a murit la o vîrstă încă plină de promisiuni, în anul 1998. Pe lîngă poeziile sale cu expresie sculpturală şi ironic-moralizatoare, pe lîngă studiile de italienistică ori cercetările de lingvistică, a ţinut în ultima sa perioadă şi un simpatic jurnal, din care a publicat în foileton numeroase pasaje, de-a lungul anilor, în revista Vatra de la Tîrgu Mureş. Îndată după decesul lui, serialul s-a încheiat, iar cartea n-a mai apărut niciodată. Mare păcat.

Reiau aici, spre amuzament şi edificare, un pasaj elocvent. “Topa de Jos. Casă cu oglinzi la poartă. O poartă mare, de lemn. Cînd i-am explicat că fac anchete lingvistice, că vreau să ştiu cum se vorbeşte în satul lor, un bătrîn s-a simţit obligat să le atragă atenţia celor doi vecini ai săi cît de importante sînt cuvintele. Cînd era tînăr, i-a spus unei fete că el sparge nuci ‘cu pula’. Fata a fost extrem de impresionată şi a acceptat imediat să facă dragoste cu el. ‘Şi tare bine s-o sîmţît. Dacă nu-i spuneam aşe, nici nu s-ar fi uitat la mine’”.

Contradicţie

Etichete

contradictie, Ernst Robert Curtius, femeile, Giovanni Boccaccio, muzele

Ernst Robert Curtius surprinde o contradicţie a lui Giovanni Boccaccio pe tema femeilor. În introducerea din ziua a patra a Decameronului, ele sînt înnobilate printr-o comparaţie flatantă, căci “şi Muzele sînt femei”. Dar în satira Il Corbaccio autorul îşi nuanţează judecata: fireşte că Muzele sînt femei, “ma non pisciano”…

O frază aleatorie

Etichete

Facebook, fraza, intimplare, joc

Circulă pe Facebook un joc amuzant, căruia îi transcriu regulile. “E săptămîna internaţională a cărţii. Ia cea mai apropiata carte, deschide la pagina 52, postează a cincea propoziţie la status. Nu menţiona titlul.”

Ca în orice joc la care particip, unele reguli le respect, altele nu. Aşa că încep prin a dezvălui că volumul cu care mă lupt de cîteva zile este monografia recent apărută a lui Peter Gay, Freud. O viaţă pentru timpul nostru. Iar fraza cu pricina sună în felul următor: “Dar, draga mea, nu se poate face altcumva şi trebuie ca pentru mine să fie altfel decît este pentru ceilalţi”.

Publicitate

Etichete

neghiobie, publicitate, slogan

Sufletul poetic al meşterului din advertising loveşte din nou. Pe o pancartă kilometrică de la marginea drumului văd altă reclamă menajeră: “Decît să-ţi dau ursuleţi de pluş, Mai bine cabina şi cădiţa de duş”. Epic…

Răspunsul rabinului

Etichete

anecdota, Norman Manea, rabin, raspuns

Anecdotă pescuită dintr-o carte a lui Norman Manea. Bătrînul rabin este întrebat de ce îşi continuă cu neobosită încăpăţînare predicile despre datoria morală a omului, bunătate, cinste şi generozitate, din moment ce e întrutotul convins că nu va reuşi să schimbe pe nici unul dintre cei care-l ascultă. Răspunsul înţeleptului: “ca să nu mă schimb eu însumi!”.