Etichete

, , , ,

Eu unul am urmat această cale structurală pentru a vă face cunoscut sistemul. Dar fireşte că pot fi parcurse şi alte poteci în prezentarea poemului. S-ar putea selecta o înşiruire de personaje notabile, sau de artişti reprezentativi. Purgatoriul este o carte unde arta e la mare preţ, în diversele sale forme de manifestare. Avem pictori, poeţi, miniaturişti, muzicieni. Ne confruntăm cu dezbateri despre finalitatea artei, despre specificul artelor. Dacă am urmări aceste boabe de mărgele, ale figurilor artistice care se perindă, l-am putea aminti pe muzicianul Casella, din cîntul II. Îl avem pe pictorul miniaturist Oderisi da Gubbio, admirat de Dante în cîntul XI. Îl vedem pe Virgiliu, care e călăuza protagonistului şi îl îndrumă pînă aproape de Paradisul Pămîntesc, de unde este preluat de Beatrice. Ascultăm mărturiile emoţionante ale poetului latin Staţiu, care tocmai şi-a încheiat purificarea şi îi însoţeşte pe cei doi o vreme, în ascensiunea spre Paradis. Îl auzim pe Sordello, un trubadur foarte îndrăgit de Dante, pe Bonagiunta Orbicciani, un poet contemporan dintr-o grupare artistică diferită, care însă dezbate despre trăsăturile specifice ale curentului “dolce stil novo”, sau pe Guido Guinizzelli, însuşi părintele acestei direcţii literare în care se include şi Dante. Ni se face o scurtă prezentare a activităţilor, a preocupărilor, a obsesiilor lor estetice. Poetul provensal Arnaut Daniel îşi recită penitenţa folosindu-se de propriul grai între timp dispărut. Ce au toţi aceştia în comun? Cunoaştem probabil numeroşi artişti din ziua de azi. Cum sînt ei? Foarte aroganţi, foarte mîndri, cu nasul pe sus! Două mari vedete nu încap în aceeaşi încăpere! Ei bine, la Dante, în Purgatoriu, încap, fiindcă acolo au în comun umilinţa. Dacă nu s-ar fi umilit, ar fi sfîrşit în Infern (unde e de asemeni plin de personalităţi semnificative). Casella îi cîntă din scripcă lui Dante, îl face să uite unde se află, dar apare imediat Cato şi îi alungă pe toţi, le reaminteşte datoria pe care o au, lansează implicit un mesaj împotriva “artei pentru artă”. Opera artistică trebuie să ne ajute la curăţarea sufletului, nu să ne distragă, prin frumuseţea ei, de la obligaţiile vieţii virtuoase. Sau miniaturistul medieval Oderisi da Gubbio, cînd Dante începe să-l laude entuziast, îi răspunde cu multă modestie: frate, hîrtiile pictate de Franco Bolognese, concurentul meu, sînt mai zîmbitoare; el e onorat acum de toată lumea, şi eu doar în parte. A crezut Cimabue, cel faimos, că e cel mai bun în pictură, iar acum Giotto e la modă, încît faima primului e deja întunecată. Degeaba se închipuie vreunul mai mare. Peste doi ani, peste zece ani, peste o sută de ani va veni următorul. Trebuie să avem mereu în faţa ochilor această conştiinţă a relativităţii şi umilinţa. Chiar celebri fiind, dacă ne pierdem smerenia, nu vom ajunge nici măcar în Purgatoriu. Acesta este avertismentul transmis de toţi artiştii pe care-i întîlnim acolo.

82. “«Frate», diss’elli, «più ridon le carte
che pennelleggia Franco Bolognese;
l’onore è tutto or suo, e mio in parte. (…)

94. Credette Cimabue ne la pittura
tener lo campo, e ora ha Giotto il grido,
sì che la fama di colui è scura.

97. Così ha tolto l’uno a l’altro Guido
la gloria de la lingua; e forse è nato
chi l’uno e l’altro caccerà del nido.

100. Non è il mondan romore altro ch’un fiato
di vento, ch’or vien quinci e or vien quindi,
e muta nome perché muta lato.” (Purg. XI)

Aşadar nu greşeşte Jacques Le Goff cînd spune că Purgatoriul dantesc constituie în literatură proiectul cel mai complex de reprezentare a instituţiei respective. Pe baza poemului au fost realizate apoi numeroase picturi, sculpturi sau adaptări. Dante este un minunat inginer al universurilor fictive şi un mare arhitect. Iar după ce am constatat toate acestea, vom putea merge să admirăm cuvintele şi să analizăm strategiile stilistice, rimele, metaforele – dintre care unele sînt buimăcitoare. Dante e totuşi cel mai mare poet al culturii italiene.

Dar am vorbit mai bine de o oră şi, după cum constataţi, nu m-am referit aproape deloc la partea de literatură a Purgatoriului. Ci doar la acest proiect impresionant, unic în felul lui, care şi azi ne captează atenţia, fiindcă are la temelia sa un grup de valori etice, care poate că ne frămîntă şi pe noi. Cum să facem pentru a ne mîntui? Sau cum să facem pentru a fi mai buni? (Indiferent dacă mai credem sau nu în mîntuire.) Cum să trăim mîine mai bine decît trăim azi? Noi în sinea noastră. Noi cu ceilalţi. Care este traseul pentru a ne îmbunătăţi viaţa? La orice vîrstă, în orice secol. Dante ne oferă un şir de soluţii. Cheia principală este cea la care revin acum, fiindcă este aceeaşi cu care am pornit la drum, în prezentarea mea de azi, şi anume pasajul din Evanghelia după Matei: “Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat”. Umilinţa ne împinge înainte. Aroganţa ne doboară.

Vă mulţumesc.

(Conferinţă susţinută la Clubul Saeculum din Beclean, joi, 26 aprilie 2012)

Bibliografie succintă

1) Dante Alighieri, Divina Comedie, Infernul, Purgatoriul, Paradisul, în traducerea lui George Coşbuc, ediţie îngrijită şi comentată de Ramiro Ortiz, Iaşi, Ed. Polirom, 2000;
2) Dante Alighieri, Purgatorio, La Divina Commedia annotata e commentata da Tommaso Di Salvo, con illustrazioni, Bologna, Zanichelli, 1993;
3) Dante Alighieri, La Divina Commedia, riassunti, introduzioni critiche e commento a cura di Emilio Alessandro Panaitescu, 6 vol., ediţie de lux cu ilustraţii celebre, Milano, Fratelli Fabbri Editori, 1963-1965;
4) The Dante Encyclopedia, edited by Richard Lansing, London and New York, Routledge, 2010;
5) Esperimenti danteschi. Purgatorio 2009, a cura di Benedetta Quadrio, Genova-Milano, Casa Editrice Marietti, 2010;
6) Jacques Le Goff, Naşterea Purgatoriului, 2 vol., trad., pref. şi note de Maria Carpov, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995.

Anunțuri