Etichete
complicitati, comunism, fascism, intelectuali, intelighentia
În perioada paşoptistă a prevalat, poate, imaginea cărturarilor care se dedică modernizării societăţii, iluminării maselor. Întorşi de la studiile din Occident, intelectualii români constatau cu uimire că în provincii încă se mai umblă în şalvari şi cu ilic. Valorile de vestimentaţie şi comportament ale statelor europene erau aşteptate să aducă nu doar bunăstarea, în răsărit, ci şi un nou stil de viaţă şi gîndire.
Între timp dăruirea intelighenţiei în folosul binelui colectiv a devenit doar un slogan frumos, un deziderat niciodată atins. Au început să se prefire cercetările care au scos în evidenţă, de-a lungul funestului secol XX, complicităţile păguboase ale purtătorilor de condei. Stephen Koch a scris o carte aventuroasă, cu un stil ce-i drept cam dubios, despre Sfîrşitul inocenţei. Intelectualii din occident şi tentaţia stalinistă. 30 de ani de război secret. Pe cealaltă baricadă a extremismului, Max Weinreich a studiat Universităţile lui Hitler. Contribuţia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. Orbirile oamenilor lucizi au fost investigate de Mark Lilla în Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică. Jean Sevillia a descris Terorismul intelectual propagat de elitele care n-au pierdut ocaziile celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut pentru a se alia cu unele cauze dubioase, de la stalinism la comunismul din Indochina.
Explicaţia acestui lung şir de poziţionări împotriva interesului comun? Intelectualii ultimului secol au trecut să dezvolte discursuri ideologice, să evalueze realităţile în funcţie de grile prestabilite. Mai importante erau nu faptele care se derulau sub privirile lor, ci ansamblul de preconcepţii. Iar efectele discursului intelectual pervertit puteau fi devastatoare: sub prestigiul social al inteligenţei brevetate, era vîndută neghiobia în stare genuină. Căci, întorcîndu-şi privirile de la interesele colectivităţii, intelighenţia a învăţat să-şi vîndă propriile avantaje.