Divizii blindate de paznici de noapte

Etichete

Alexandru Jurcan, comentariu, Queneau, traducere, Zazie in metrou

Colegul Alexandru Jurcan, scriitor şi profesor de limba franceză, îmi trimite o nouă intervenţie a sa care porneşte de la una dintre cărţile traduse de mine. Îi mulţumesc că a considerat-o îndeajuns de sugestivă. Comentariul său urmează a fi tipărit în presa culturală. Îl pun aici la îndemîna cititorilor.

Ce faci dacă vrei să ecranizezi un roman plin de jocuri lingvistice? Dacă eşti Louis Malle, nu te intimidezi de stilul lui Raymond Queneau şi apelezi la jocuri de imagini, în melanj inedit de alerteţe şi alegreţe. Te bazezi pe imagini şocante, inedite, pe ritm verificat de film mut, dar şi pe culori.

Queneau (1903-1976) e preocupat de valenţele limbii franceze. În cartea Zazie în metrou o puştoaică de zile mari caută multiple senzaţii în Paris. Traducătorul de excepţie Laszlo Alexandru a făcut un slalom strălucitor printre jocurile de cuvinte, referinţele culturale, intertextuale, citatele savante. Editura Paralela 45 a tipărit reuşita traducere în câteva ediţii. Dacă faci o comparaţie cu opera franceză, vei înţelege urgent câtă trudă se află sub “găselniţele” lui Laszlo. Vei privi altfel acele “dundeputeaşa” sau “ceaizismainaint”.

Regizorul Louis Malle a ecranizat cartea în 1959. În distribuţie: Catherine Demongeot, Philippe Noiret, Annie Fratellini. Mişcare pariziană, micile meserii, bârfa stradală, coregrafie citadină, feerie vizuală. Un Paris patriarhal, cu bătăi de sticle, giumbuşlucuri, cu pitoresc sugestiv. Baletul străzii sfidează neodihna oraşului, frizând burlescul. Armate de ospătari apar din toate părţile. Ieşeau “de prin bucătării, beciuri, birouri, budă. (…) Ca şi coleopterul atacat de o coloană mirmidonă, ca şi boul asaltat de o armată hirudinară, Gabriel se scutura, se răsucea, se zbătea, proiectând în diferite direcţii proiectile umane, care se grăbeau să rupă mesele şi scaunele sau să se facă sul printre picioarele clienţilor”. Astfel curge impecabilă traducerea lui Laszlo Alexandru. Totul curge spre mişcări ample, deoarece “magma umană” nu cedează. De aceea în piaţa Pigalle “două divizii blindate de paznici de noapte şi un escadron de spahii jurasieni tocmai luaseră poziţie”.

Carte, traducere, film – trei reuşite la o înălţime valorică de invidiat. O trudă imensă le înnobilează. Şi citim finalul: “Ei, te-ai distrat bine? – Aşa ş-aşa. – Atunci ce-ai făcut? – Am îmbătrânit”. Iar noi adăugăm: cu un folos colosal.