Etichete
E. Lovinescu nota, încă din 1925, în volumul al III-lea din Istoria civilizaţiei române moderne: “Două fenomene, violente şi antitetice, bolşevismul şi fascismul, rup firul dezvoltării armonioase a Europei de azi. Pe de o parte, credinţa că pot trăi democraţii proletare în contradicţie cu faza democraţiei burgheze a civilizaţiei moderne, iar pe de alta, dictatura civilă sau militară, care, sub pretextul intereselor naţionale, suprimînd libertăţile constituţionale, a impus un regim absolutist împotriva ‘spiritului veacului’ şi a sincronismului tuturor manifestărilor sale. Pentru a ne explica dezacordul, se cuvine să ne amintim că fenomenele sociale nu trebuie considerate în momentele producerii lor. Epifenomene ale dezechilibrului războiului, bolşevismul şi fascismul sînt apariţii trecătoare; în perspectiva timpului, ele vor apărea ca neînsemnate abateri ale ritmului uniform al dezvoltării sincronice a societăţii contemporane”.
Nu era rău de-avea dreptate pînă la capăt! Bolşevismul, apărut ca “epifenomen al dezechilibrului războiului”, a depăşit cu mult dimensiunea unei manifestări sociale banale pentru a degenera în cea mai oribilă maladie cancerigenă, cu manifestare politică, economică, socială, culturală, mentală, morală etc. Ambiţia de-a strangula întreaga sferă a activităţii umane l-a stimulat să-şi tîrască hoitul peste ani, deşi se dovedise, în mod evident, un experiment falimentar.
Din nefericire nu se va putea vorbi de “neînsemnata abatere a ritmului dezvoltării” datorită comunismului. Fiindcă nebunia a durat peste o jumătate de secol. A ucis zeci de milioane de oameni. A nenorocit alte sute de milioane. A lăsat fără speranţă trei-patru generaţii de locuitori de pe aproape jumătate de emisferă terestră. A umplut de false idealuri alte milioane.
Din păcate pentru noi (sau din fericire pentru el), E. Lovinescu nu bănuia ce are să urmeze. El încă mai gîndea cu capul unui om normal. Tragic destin: pentru a pricepe şi studia o anormalitate trebuie să-ţi asumi premisele şi datele ei. Trebuie s-o înţelegi. Să devii, să te faci pe tine însuţi anormal.
Laszlo Alexandru 