Etichete

, , , ,

Tînărul aşteaptă la restaurant să-i vină sora, care a locuit în casa părintească pe perioada cît el a fost la clinică. În locul ei apare o prietenă comună, cu cheile. Sora lui s-a mutat, îngrijorată de externarea sa. Oricum nici el n-a ţinut la ea chiar aşa de mult ca la iubita care l-a părăsit şi s-a mutat în America. Pe aceasta o sună Anders de trei ori, lăsîndu-i stingherite mesaje pe robot: că ar vrea să-i vorbească, să-i explice, să-i spună că o iubeşte ca odinioară, să o revadă. Dar nimeni nu răspunde.

Anders vine la petrecerea unei amice, într-un decor agitat, cu lume bucuroasă, care vorbeşte, bea, rîde şi se distrează. Amica e sclipitoare, condescendentă, acceptă cu seninătate flori şi cadouri. Apoi, cînd rămîn doar ei doi pe balcon, îi mărturiseşte că e îngrozită de vremea care trece, de faptul că se ofileşte, că bărbaţii de lîngă ea umblă deja cu fete mult mai tinere, avînd sîni obraznici, aşa cum ea nu-i mai are. Anders încearcă s-o consoleze surîzător. Pe urmă intră în camera-garderobă şi cotrobăie prin cîteva poşete, înşfăcînd nişte bani, în privirile stupefiate ale amfitrioanei. Cu aceştia îşi va cumpăra o doză masivă de prafuri.

Între timp ajunge la un bar gălăgios, unde cunoaşte o tînără drăguţă, mereu zîmbitoare şi aparent disponibilă. Cu ce te ocupi? Sînt studentă la medicină. Şi tu cu ce te ocupi? Nu contează, sînt doar un om singur, care vrea să fie iubit şi ocrotit. Cei doi se plac. La ieşirea din bar se găseşte şi o bicicletă, pe care fata pedalează fericită, în timp ce Anders, aşezat în spate pe portbagaj, se lipeşte de ea bucuros. E singura scenă senină din film.

Sinuciderea finală, în casa părintească pustie, plină de amintiri pe cale de-a fi vîndute, e previzibilă. Peste toate pluteşte înţelepciunea familistului filolog, care evocase remarca lui Marcel Proust: cînd încerci să cunoşti dorinţa privind o femeie goală, e ca atunci cînd un copil desface un ceas în bucăţi încercînd să înţeleagă timpul.

P.S. Filmul lui Joachim Trier a fost prezentat cu succes la Cannes, în secţiunea “Un certain regard”. A obţinut Trofeul Transilvania şi Premiul pentru cel mai bun scenariu la TIFF 2012.