Etichete

, , , , ,

Aflu de pe blogul scriitorului Daniel Vighi, din Timişoara, o poveste elocventă pentru vremurile pe care le trăim. Rodica Zafiu, prestigioasă profesoară universitară şi colaboratoare a României literare, totodată membră a CNATDCU, şi-a trimis pe mail, ca de obicei, contribuţia la venerabila revistă bucureşteană. Numai că, de data asta, era vorba despre o migăloasă demonstraţie lingvistică a plagiatului comis în teza de doctorat a lui Victor Ponta. Aşa că “printr-un telefon de 30 de secunde, dl. Nicolae Manolescu a transmis azi redacţiei că articolul nu va apărea niciodată… Şi, evident, a fost eliminat”. Constat, pe cale de consecinţă, că textul Stilistica plagiatului a fost publicat pe site-ul revistei Dilema veche, precum şi la Contributors.ro, totalizînd deja cîteva mii de vizionări. A fost amplu citat pe Facebook.

Toţi au avut de cîştigat. În loc să-şi îngroape analiza într-o publicaţie bătrînicioasă, cu difuzare precară, autoarea a fost găzduită pe site-uri dinamice, avînd posibilităţi de interacţiune directă cu cititorii. Care, în loc să vadă abia după cîteva săptămîni conţinutul prezentării, îl au la îndemînă instantaneu, la două click-uri distanţă. România literară şi-a conservat nederanjată ipocrizia cu crinolină. Ba chiar şi Nicolae Manolescu şi-a păstrat nealterate speranţele că nu va fi schimbat din funcţia de ambasador la UNESCO de către noul Crin interimar.

Plagiatul şi cenzura defilează la Bucureşti bras dessus bras dessous, ca tusea cu junghiul. Şi toată lumea se bucură!

Anunțuri