Etichete

, , , ,

Chestionat la Bruxelles asupra integrităţii sale profesionale, primul-ministru român le-a declarat cu aplomb ziariştilor spanioli: Voi demisiona dacă se dovedeşte că am plagiat. Cam în aceleaşi ore, la Bucureşti, subordonatul său Liviu Pop, ministru interimar la Educaţie, schimba componenţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Universitare, care a doua zi urma să se pronunţe asupra plagiatului comis de Victor Ponta. O coincidenţă interesantă: Universitatea din Bucureşti şi-a asumat investigarea situaţiei şi-a delegat Facultatea de Drept să se ocupe de ea. Numai că, lovitură de teatru, decanul facultăţii şi-a dat demisia. A mai existat şi acuzaţia de plagiat împotriva fostului ministru Mang. Însă, fatalitate: Consiliul Naţional de Etică a fost schimbat, cu doar cîteva ore înainte de-a se pronunţa, de acelaşi interimar Liviu Pop, care loveşte necruţător.

Ce abureală ridicolă să te declari în străinătate adeptul corectitudinii, iar în ţară să desfiinţezi pe rînd organismele care ar fi putut s-o verifice! O asemenea demagogie neobrăzată, în care una vinzi peste graniţe şi alta fumezi acasă, n-am mai pomenit-o de pe vremea lui Ceauşescu şi-a lui Iliescu. Numai că, în societatea globală şi informatizată de azi, şarlatania are picioare scurte.

Din fericire nu mai trăim în povestea relatată de Goethe lui Eckermann: “În Orient a existat un ins care avea obiceiul să-şi adune în fiecare dimineaţă oamenii în jurul lui, nelăsîndu-i să se ducă la muncă decît după ce poruncea el soarelui să răsară. Era însă destul de deştept să nu dea porunca asta decît în clipa cînd vedea că soarele e pe punctul de a se ivi de la sine”.