Etichete

, , , , ,

Un act de blasfemie impie. Aşa se intitulează intervenţia în care Mircea Popa îl ceartă pe octogenarul Teodor Tanco (vezi Tribuna, nr. 235/iunie 2012). Cu ce-a greşit acesta din urmă? Că, vorbind din propriile sale amintiri şi experienţe biografice, a-ndrăznit a se-ndoi de buna reputaţie a lui Bartolomeu Anania. Că a respins concluziile servite pe tavă de România literară, privind necolaborarea feţei bisericeşti cu Securitatea.

Mircea Popa se putea limita la dezacordul de opinie. Dar nu. El insistă mînios că Teodor Tanco, mirîndu-se de virginitatea morală a lui Anania, demonstrează şi “o totală ignorare a regulilor gramaticale şi de cunoaştere a limbii române, care trimit, în mod impardonabil, la categoria celor care nu practică scrisul”. E-te-te! Şi asta o zice taman pleonasticianul frămîntat de-o “blasfemie impie”.