Etichete

, , , ,

Povestea nu se opreşte aici. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tocmai ce-a constatat prin sentinţă definitivă statutul de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu, în orice funcţie publică, pe termen de 3 ani. Ministrul Culturii, care mai are de înfruntat şi cîteva procese pentru conflicte de interese (şi-a favorizat nevasta în candidatura la un post de regizor, a condus comisia care a declarat-o cîştigătoare, a încheiat cu ea un contract de drepturi de autor, a retribuit-o preferenţial), a demisionat din funcţie în aceeaşi zi. În locul său e propus senatorul Puiu Haşotti, care s-a afirmat intelectual cu teza de doctorat despre Fondul pretracic în Dacia Pontică (vorba lui Dan Alexe pe Facebook, în timp ce admira stupiditatea abisală a aventurii: cum adică “fondul PRE-tracic, cînd nici despre traci nu ştim nimic?!”). Presa a remarcat subtilităţile ortografice şi în cazul acestui new entry: bursa Fulbright obţinută de ministeriabil a fost anunţată în CV-urile sale cînd sub înfăţişarea “Fullbricht”, cînd sub forma “Fubright”. Halal! Nu-i de mirare că Băsescu s-a simţit obligat să-i ceară catindatului o declaraţie olografă că n-a plagiat în carieră, prealabil ceremoniei de investitură. Ce-i în mînă nu-i minciună.

Dar Cultura e un sector dificil pentru guvernul lui Ponta. Aşa s-a bifat în ultimele zile scandalul cu repercusiuni internaţionale în jurul Institutului Cultural Român. Conducătorii săi, numiţi în funcţie de Băsescu, nu şi-au ascuns prea tare partizanatul în folosul binefăcătorului. Totuşi activitatea ICR a fost nepărtinitoare. Mulţi intelectuali critici faţă de preşedinţie au fost finanţaţi în reprezentarea lor peste hotare. Aşa se face că ordonanţa de urgenţă, prin care ICR era trecut în subordinea Senatului, a fost percepută ca o brutală tentativă de politizare din partea noii puteri. Şi protestatarii anti-Ponta – cu papion, pe stradă; cu vorba scrisă, în presa din ţară şi de-afară – s-au extins pe întregul spectru al simpatiilor politice.