Etichete

, , , ,

Cum izbutesc cei doi adversari să se întreţină pe marginea unei lucrări pe care n-au citit-o? Ei dovedesc, de fapt, un mare profesionalism, fiindcă “orice carte se supune unei logici”. Aşa se face că, dacă ştim persoana sau gîndirea autorului, putem deduce conţinutul volumului scris de el. Şi, pe lîngă acestea, “o carte nu se limitează la ea însăşi, ea este în egală măsură constituită, din momentul în care e difuzată, de totalitatea dinamică a seriilor de schimburi pe care circulaţia ei le suscită. Să fii atent la aceste schimburi înseamnă aşadar să ai acces la ea, dacă nu să o şi citeşti”. Contextul receptării facilitează percepţia asupra textului.

Un rol important îl joacă şi conceptul de carte-ecran, ce reprezintă impresia pe care ne-o facem despre o operă pe care n-am citit-o sau am uitat-o. În viaţa de toate zilele conţinutul volumelor parcurse vine să configureze o lume ipotetică; ne creăm o imagine proprie despre o operă, iar apoi o tot vehiculăm în dialoguri, conversaţii, amintiri etc. Însă universul volumului pe care credem că-l stăpînim în memoria noastră adesea nu se suprapune fidel peste cartea respectivă.

Anunțuri