Etichete

, , , , , , ,

Ingenioase artificii retorice de persuasiune, folosite în timpul predicii de către doi sacerdoţi medievali. Prima e relatată de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii: “Meister Eckhart speria călugăriţele din Colonia – şi-şi scandaliza superiorii – începîndu-şi predicile cu fraze ca: Dumnezeu nu e bun, Dumnezeu nu e drept, Dumnezeu nu e necuprins, Dumnezeu nu e puternic. Urma o pauză de consternare, iar după aceea fraza era reluată: aşa cum nu e nici rău, nici nedrept, nici mic, nici slab; Dumnezeu stă dincolo de aceste subîmpărţiri”.

A doua situaţie e consemnată de Benvenuto da Imola şi se referă la episcopul Andrea de’ Mozzi (personaj amintit şi de Dante în Divina Comedie). Epitetele negative ale cronicarului trebuie luate ca semn de nepricepere şi ca lipsă de gust în faţa paradoxurilor retoricii: “Bărbatul acesta simplu şi prostănac predica adesea poporului spunînd multe lucruri ridicole; între altele spunea că providenţa divină era asemenea şoarecelui care stînd pe grindă vede tot ce se petrece sub sine în casă şi nimeni nu-l vede pe el. Mai spunea că harul divin este ca balega caprelor, care, căzînd de sus, se răspîndeşte în toate părţile…”.

Anunțuri