Etichete

, , , , ,

În recenta sa carte, foarte bine documentată, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii, Clara Mareş reface destinul “din umbră” al incomodului scriitor, de-a lungul deceniilor de după liberarea din puşcărie şi pînă la moarte: rapoartele ofiţerilor, planurile de măsuri pentru prevenirea surprizelor neplăcute, turnătoriile amicilor, transcrierile înregistrărilor cu microfoanele, interceptările corespondenţei etc. Tînăra cercetătoare vădeşte chiar o reţinere surprinzătoare, nedînd în vileag identitatea zecilor de colaboratori ai organelor comuniste, care şi-au furnizat cu regularitate delaţiunile despre viaţa şi gîndirea lui I.D. Sîrbu. Ea ne adoarme cu piosul sofism că mai cu seamă securiştii au fost de vină, aceia trebuie luaţi la întrebări. De parcă turnătorii n-ar fi reprezentat, la rîndul lor, braţele şi picioarele represiunii. “Securitatea, imagine modernă a Infernului, punea individul într-o situaţie imposibilă, oricare dintre opţiuni ducînd la anularea sa; dacă accepta, îşi trăda semenii, dacă nu trăda, se sacrifica pe sine. Drama profundă care înconjoară fiecare acceptare a ‘pactului cu diavolul’ are toată compasiunea noastră. Acesta este şi motivul pentru care am preferat să păstrăm numele conspirative ale agenţilor, insistînd asupra numelor ofiţerilor coordonatori, adevăraţii responsabili” (p. 281).

Să stai cu lunile prin arhivele CNSAS-ului pentru ca, la ieşire, să alegi varianta evlavioasă a fluturării vălului virginal îi poate lăsa pe cititori cu un inefabil sentiment al frustrării. Oricum rezultatul este că sînt deconspirate tot aceleaşi vreo două “piese grele” pe care le ştiam şi din cărţile prozatorului: Şt. Aug. Doinaş, I. Negoiţescu. Încaltea craioveanul pomenise şi de N. Balotă. Fireşte că victima hăituielii putea cel mult să bănuiască dimensiunea copleşitoare a întregii urzeli, de-a lungul deceniilor. Însă, atunci cînd şi-a confirmat intuiţiile, după consultarea dosarelor sale de anchetă, I.D. Sîrbu n-a lăsat lucrurile nespuse pe hîrtie. Cu ironie acidulată, cu sarcasm, cu accente de dispreţ, iar mai apoi cu sentimentul prieteniei regăsite, cu regret, cu tandreţea recîştigată de trecerea vremii.

Anunțuri