Etichete

, ,

Spadasinul ideii morale nu-şi pierdea capul în fraze generalizatoare, trecea pe dată la ample ilustrări concrete. Biciuind compromisurile din perioada comunistă, el constata că “în ţara orbilor, cel cu un singur ochi devine împărat, nu-i aşa? Au fost, prin urmare, împinşi în faţă, investiţi cu virtuţile unor paradigme supreme, cîţiva scriitori de o valoare uneori indenegabilă, dar cu o atitudine cetăţenească şi morală ambiguă, care au făcut comunismului cel puţin tot atîtea servicii cîte supărări i-au produs prin unele reticenţe şi dezaprobări. Relativele, tîrziile, sfielnicele lor reacţii de împotrivire au fost hiperbolizate în temeiul unui complex al pasivităţii. Cazuri elocvente: Marin Preda, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza. Toţi au fost, întîi de toate, timp de mulţi ani, creatori oficiali, fruntea scriitoricească a artei ‘angajate’, puse în slujba partidului. Au fost beneficiarii unor avantaje de tot soiul, ce nu puteau constitui pentru marea majoritate a confraţilor (între care autori nu mai puţin înzestraţi) decît un vis de neatins” (ibid., 262).

Esenţa activităţii sale din vremurile de glorie se regăseşte într-o observaţie lipsită de echivoc: “Criticul e, nu o dată, dublat de un moralist, care n-are încotro. E nevoit a se pronunţa şi asupra caracterelor pe care existenţa i le-a adus în faţă, indiferent de alibiul lor estetic…” (vezi vol. În răspăr, 2001, p. 22).

Anunțuri