Etichete

, , , ,

După cum arătam odinioară în premisele studiului meu academic, m-am străduit să ofer o sinteză în premieră asupra activităţii criticului Nicolae Manolescu. Pentru aceasta i-am urmărit paşii în diversele domenii de expresie, de-a lungul deceniilor, şi le-am înfăţişat într-o manieră descriptiv-polemică în capitole succesive: eseistul, monografistul, polemistul, istoricul literar, teoreticianul literar, cronicarul literar. Demersul meu nu era propulsat dintr-o poziţie estetică adversă, ci de pe o bază etică: “Nu am combătut una sau alta din metodologiile critice, ci viabilitatea şi îndreptăţirea anumitor soluţii. N-am făcut distincţii între, de pildă, structuralism sau impresionism, ci între corect şi incorect. Nu între semiotică sau stilistică, ci între adevăr şi neadevăr”.

Habar n-am prin intermediul căror lentile falsificatoare a putut deduce Marian Victor Buciu că o carte, unde trei capitole din şase includ în denumirea lor cuvîntul “literar”, de fapt n-ar ţine de… literatură: “Laszlo Alexandru pretinde că polemizează etic, nu şi estetic. De fapt, esteticul este marginalizat” (p. 24). Brebanologul elansat ne descrie un cuţit fără lamă şi fără mîner. Ce parascovenie de carte oi fi scris eu, dedicată unui critic literar, în care să fi marginalizat tocmai literatura, o modalitate de exprimare a esteticii? I-aş răspunde ca-n bancul cu ţăranii care văd girafa la Zoo: “aşa ceva nu se ezistă!”.

După ce Buciu mă-nghesuie tendenţios în răstălmăcirile sale, îndeasă cu perseverenţă şomoiogul, prin tehnica ştampilei repetate, în vederea consolidării aberaţiei: “polemistul exclusiv etic”, “în războiul etic pe care-l declară şi urmează”, “exegetul moral”, “polemica sa se cuvine îndreptată în afara literaturii şi criticii”, “polemistul etic” (din nou!), “polemistul moral”, “polemistul, care se anunţa exclusiv etic, intră şi în polemici teoretic-metodologice” (i-auzi una…).

Anunțuri