Etichete

, , , ,

Cît priveşte cercetarea mea, brebanologul de serviciu îi aplică o serie de procedee împrumutate din kung fu. Îmbrîncirea parţializantă nu-i e suficientă. O cuplează cu pălmuiala bagatelizantă: “discut aici o teză de doctorat, de foarte mici dimensiuni, apreciată de comisia academică, avînd şi încuviinţarea expresă, scrisă, a lui N. Manolescu” (p. 27). Ba s-avem pardon! Buciu nu-mi discută cîtuşi de puţin teza de doctorat (susţinută în 1998, xerocopiată şi depusă ca document public în cîteva biblioteci de specialitate). El parafrazează, în corpul textului său, şi face trimiteri, în notele lui de subsol, la ediţia întîi a cărţii mele care a fost tipărită la Ed. Dacia în 2003 (= imprecizie tendenţioasă). Fireşte că cele 397 de pagini din prima ediţie a Criticului literar Nicolae Manolescu, ori cele 431 de pagini din a doua ediţie, revăzută şi adăugită, reprezintă o “foarte mică dimensiune” în comparaţie cu Fraţii Karamazov sau Război şi pace. Dar nici cartea lui Buciu, Nicolae Manolescu. (Pre)istoria criticului, n-are mai mult de 444 pagini în format restrîns, aşa că de ce s-o fi căţărat exegetul în corcoduş? (= insolenţă manipulatoare).

În scurtul mesaj convenţional trimis odinioară de directorul României literare, care n-a putut fi prezent la susţinerea tezei mele de doctorat, N. Manolescu s-a abţinut de la comentariile evaluatoare: “ca parte, cum se spune în jargon juridic, n-am voie să mă pronunţ”. Totuşi el lasă de înţeles că n-ar fi chiar entuziasmat de metoda mea critică, de rezultatele pe care le-am atins: “obiectivată astfel, de analiza unei străine guri, subiectivitatea mea nu se recunoaşte”; “Nu mă pasionează deloc să mi se pună înaintea ochilor o oglindă în care să mă văd aşa cum mă văd eu însumi cînd mă bărbieresc”. Şi atunci ce bazaconii debitează Buciu cu “încuviinţarea expresă, scrisă, a lui N. Manolescu”? (= aluzie peiorativă la ipotetica mea aservire).

Anunțuri