Etichete

, ,

Petrarca e socotit de gîndirea comodă ca fiind primul poet european modern, artistul care şi-a încordat lira pentru a o cînta, de-a lungul unei vieţi şi al unei cărţi (intitulate Canţonierul) pe iubita sa Laura. Pe scurt: un mare sensibil, copleşit de eterna spiritualitate feminină.

Dar cei care i-au răsfoit şi paginile mai rar pomenite au găsit motive de-a zîmbi pe sub mustaţă. “La donna è un vero diavolo, una nemica della pace, una fonte di impazienza, una occasione di dispute da cui l’uomo deve tenersi lontano se vuol godere la tranquillità… Che si sposino, quelli che trovano attrattiva nella compagnia di una sposa, amplessi notturni, nei vagiti dei bambini e nei tormenti dell’insonnia… Per noi, se è in nostro potere, noi perpetueremo il nostro nome con il talento e non con il matrimonio, con i libri e non con i bambini, con il concorso della virtù e non con quello di una donna”. (Femeia e un adevărat diavol, o vrăjmaşă a păcii, un izvor de nerăbdare, un prilej de ceartă, de care bărbatul trebuie să se ţină departe dacă vrea să se bucure de linişte… Să se însoare cei ce găsesc ispititoare, în tovărăşia unei neveste, acuplările nocturne, în scîncetele copiilor şi chinurile insomniei… În ce ne priveşte, pe cît ne stă în puteri, ne vom perpetua numele prin talent şi nu prin căsnicie, prin cărţi şi nu prin copii, cu ajutorul virtuţilor şi nu cu acela al unei femei.)

Asta nu l-a împiedicat, desigur, să facă doi copii. Nu cu Laura.

Reclame