Etichete

, , ,

“Vous connaisszez l’histoire de cet homme qui croyait tenir dans une bouteille la princesse de la Chine. C’était une folie. On l’en guérit. Mais dès qu’il ne fut plus fou, il devint bête. Il y a des maux dont il ne faut pas chercher à guérir parce qu’il nous protègent seuls contre de plus graves. Un de mes cousins avait une maladie de l’estomac, il ne pouvait rien digérer. Les plus savants spécialistes de l’estomac le soignèrent sans résultat. Je l’amenai à un certain médecin. (…) Celui-ci devina aussitôt que la maladie était nerveuse, il persuada son malade, lui ordona de manger sans crainte ce qu’il voudrait et qui fut toujours bien toléré. Mais mon cousin avait aussi de la néphrite. Ce que l’estomac digéra parfaitement, le rein finit par ne plus vouloir l’éliminer, et mon cousin, au lieu de vivre vieux avec une maladie d’estomac imaginaire que le forçait à suivre un régime, mourut à quarante ans, l’estomac guéri mais le rein perdu.” (Marcel Proust)

(Ştiţi povestea omului care credea că o are într-o sticlă pe prinţesa Chinei. Era o nebunie. Ceilalţi l-au vindecat de ea. Dar îndată ce n-a mai fost nebun, a devenit prostănac. Există boli de care nu trebuie să încercăm să ne vindecăm, fiindcă doar ele ne apără de alte lucruri mai grave. Unul dintre verişorii mei avea o boală de stomac, nu putea să digere nimic. Cei mai savanţi specialişti în probleme de stomac l-au îngrijit fără rezultat. L-am dus la un medic oarecare. (…) Acesta a ghicit îndată că boala e pe bază nervoasă, l-a convins pe bolnav, i-a poruncit să mănînce fără frică orice vrea fiindcă a fost mereu bine acceptat. Dar vărul meu avea şi nefrită. Ceea ce stomacul a digerat perfect, rinichiul a sfîrşit prin a nu mai vrea să elimine, iar vărul meu, în loc să trăiască pînă la bătrîneţe cu o boală de stomac imaginară, care îl obliga să ţină regim, a murit la patruzeci de ani, cu stomacul vindecat, dar cu rinichiul pierdut.)

Anunțuri