Etichete

, , ,

Aşadar numita S.V., acolita lui D.C.-E., aterizează la Tribuna cu un… drept la replică pe o temă care era la marginea unei discuţii cu care ea n-avea nici în clin, nici în mînecă. Pogorîtă cu hîrzobul din ceruri, face acelaşi lucru pe care l-a demonstrat şi anterior: insultă. Mai întîi recurge la expresia generică: dacă îndrăzneşti să afirmi cutare şi cutare, ei bine, atunci “jignești adevărul, bunul simț și memoria unui geniu. Sau… ești ignorant, răuvoitor și orbit de propriile idiosincrazii” etc. Apoi trece de la persoana a doua, aluzivă, la persoana a treia, limpede circumscrisă, fiindcă adversarul ei “nu doar că denaturează intenționat sau din ignoranță filmul, dar le oferă cititorilor și o amuzantă contradicție în termeni”; “dialogul citat este inventat și abuziv atribuit”; “mai multe scene din film sunt confundate, suprapuse, denaturate…toată gama de feste pe care ți le joacă memoria și imaginația, când nu ești cinstit și atent cu informațiile pe care le manipulezi, crezând că le stăpânești sau mizând pe inocența cititorului. Pentru un critic, chiar și când scrie pe blogul revistei ‘Tribuna’, această manieră de a proceda este o rețetă sigură de a se discredita profesional”. Şi, după ce şi-a încondeiat bine duşmanul, megera scapă două vorbe şi-n direcţia publicaţiei unde solicită găzduire: Tribuna e “o revistă de cultură care, din păcate, își pierde pe zi ce trece prestigiul și influența pe plan local, regional și național”, abia avînd cîţiva “cititori răzleți”.

De la cestălalt capăt al firului de internet am rugat-o pe nărăvaşa S.V. nu să nu mai scrie minciuni, ci doar să elimine jignirile la adresa mea şi a periodicului unde ţinea să fie publicată. Asta ca o precondiţie ca părerile ei despre Chaplin să fie luate în seamă. Personaja a ales lamentaţia pe trepte-n sus: redactorul-şef al revistei, întorcîndu-i şi celălalt obraz, i-a popularizat insolenţele.

Anunțuri