Etichete

, , , , ,

Tocmai a văzut lumina tiparului cercetarea în care Ioana Diaconescu ne restituie – din arhivele CNSAS – destinul nefericit al unor scriitori în perioada comunistă. Printre ei se numără şi Alexandru Marcu, cel care şi-a găsit moartea în detenţie la Văcăreşti. Înţeleg că autoarea, prin orientarea specifică a investigaţiei sale, insistă pe finalul tragic al intelectualului: anii cumpliţi dinaintea decesului, birocraţia carcerală aferentă etc. Astfel procedînd, profilul său complicat rămîne cam neglijat. Există, ce-i drept, şi o bună monografie care i-a fost dedicată acum cîţiva ani, dar care a trecut neobservată. M-am hotărît să reiau aici rîndurile pe care le-am scris cu ceva timp în urmă, în încercarea de-a readuce astfel în atenţia publicului figura italienistului de odinioară.

O carte importantă, care vine să umple un mare gol, a publicat Veronica Turcuş despre Alexandru Marcu (1894-1955). Viaţa şi opera (Bucureşti, Ed. România Press, 2004). Personajul investigat era pînă acum învăluit într-un halou de mister pentru italieniştii mai tineri, ca mine, care ştiam despre el mai ales că a pierit în închisorile comuniste, plătind astfel opţiunea sa pro-mussoliniană şi funcţiile publice deţinute sub guvernarea Antonescu. Ştiam de asemeni că e unul din cei cinci traducători care au reuşit transpunerea integrală a Divinei Comedii în limba română. Cercetarea monografică ridică vălul de pe multe jumătăţi de zvonuri, lămureşte multe bănuieli, le confirmă sau le infirmă.

Prima dificultate în urmărirea activităţii biografice şi profesionale a lui Alexandru Marcu era legată de puţinele surse existente la îndemîna publicului larg. Printr-un orwellian obicei al defunctului regim, bibliotecile au fost ferecate şi Fondul Secret a decimat scrierile notabilităţilor care au precedat comunismul. Monopolul asupra informaţiei şi teleghidarea subiectelor în dezbaterea publică izbeau nu doar în realitatea cenuşie a fostului regim totalitar, ci şi în trecutul istoric. Autoarea nu s-a descurajat în faţa obstacolelor şi a înfruntat cu tenacitate secretul artificial impus, făcînd ample zigzaguri documentare: prin diverse biblioteci publice şi private, pe la Arhivele Naţionale, prin Fondurile Secrete, investigînd colecţia completă a peste 60 de publicaţii interbelice, parcurgînd cu răbdare mărturii olografe sau bibliografe etc. A rezultat prima sinteză amplă şi convingătoare despre această personalitate complexă.

Veronica Turcuş lucrează temeinic şi gospodăreşte, îşi împarte lucrarea în două mari segmente: I. Alexandru Marcu: Viaţa şi opera; II. Bibliografia operei lui Alexandru Marcu. Prima parte este, la rîndul ei, subîmpărţită în secţiuni distincte: Începuturile; Perioada tinereţii ştiinţifice; Perioada maturităţii şi a deplinei consacrări ştiinţifice; Sfîrşitul. A doua parte consemnează cu acribie circumstanţele bibliografice ale publicaţiilor profesorului. Toate datele sînt cernute şi cumpănite atent, atitudinea scriitoarei este prudentă şi rezervată, îl susţine afectiv şi ideatic pe protagonistul cercetării sale, dar nu ezită nici să îşi exprime disocierile sau să plaseze anumite opţiuni ale lui în contextul istoriei frămîntate.

Reclame