Etichete

, , ,

În agitaţia haotică a societăţii democratice, probabil că intelectualii s-au întrebat adesea care să fie raportarea lor adecvată la presiunea cotidiană. Dacă facem abstracţie de cei ce s-au refugiat în turnul de fildeş, linia de demarcaţie a trecut printre găştile politice. Unii s-au lăbărţat în căruţa puterii, alţii au bombardat fără cruţare din opoziţie. Cu ocazia alegerilor se reconfigura întregul spectru. S-au inventat pretexte nobile, doar pentru a se acoperi avantaje palpabile, de recoltat într-o tabără ori cealaltă.

Dar intelectualul ar trebui să fie cel mai liber membru al comunităţii. În clarviziunea orientării în funcţie de principii, militantismul lui s-ar cuveni să urmărească binele general. Iar acesta e de obţinut pe căi transparente, oneste. În loc să pîndeşti zilnic gîndurile sau gesturile sau faptele grupării adverse, iar apoi să le schimonoseşti, să le răstălmăceşti, ar fi mai simplu de radiografiat întregul spectru. Minciuna, impostura, incompetenţa, cruzimea, ticăloşia, nemernicia ar trebui denunţate şi la stînga, şi la dreapta. Şi în fotoliile puterii, şi în rîndurile opoziţiei. Abia atunci scriitorul şi-ar cuceri adevărata importanţă publică.

Anunțuri