Etichete

, ,

Mi-am exprimat nu demult scepticismul în legătură cu “spontaneitatea” protestelor simultane, dar lipsite de motivaţie imediată, din cîteva zeci de localităţi ale ţării. Lumea de pe stradă cerea alegeri anticipate, deşi cele programate sînt oricum iminente; se împotrivea reformei din Sănătate, dar proiectul de lege fusese retras înainte de scandalul regizat; cerea revenirea în minister a medicului care a demisionat şi apoi a fost urgent reprimit; pretindea anularea taxei auto, care a fost rapid suspendată etc. Motive stringente nu prea mai erau, agitaţiile din prime time cum se mai justificau? Ei, cum. Era nevoie de carne de tun pentru ca unii politicieni lipsiţi de prea multe scrupule, azvîrlind o privire către mîna de pietoni zgribuliţi de frig, să clameze că toată ţara e-n stradă, că se repetă revoluţia din decembrie ‘89 etţetera. Se pretindea, pe tonalităţi răstite, demisia guvernului, a parlamentului şi a preşedintelui, pentru a se pune capăt unei situaţii de criză ce exista doar în mintea unora şi pe ecranele televiziunilor manevrate de ei.

Fără îndoială că manipularea alterează transpunerea corectă a întîmplărilor, din sfera realităţii în rîndul cetăţenilor. Cu prezentarea distorsionată a faptelor, cu adoptarea retoricii panicate, cu inducerea tensiunii în masa privitorilor, cîţiva băieţi nu prea isteţi încercau să tulbure apele pentru a ieşi la pescuit.

Anunțuri