Etichete

, , , ,

Nume de toată mîna, de la cele mai răsărite (Tommaso Campanella, Giambattista Vico, Gasparo Gozzi, Vittorio Alfieri, Voltaire) la cele mai mărunte (Alessandro Guarini, Nicola Villani, Alessandro Tassoni, Lorenzo Magalotti, Saverio Bettinelli, Cesare Baretti, Gianfrancesco Galeani Napione, Giovanni Battista Brocchi, Angelo Fabroni), şi-au încercat puterile pe textul dantesc. Ar fi multe de spus despre opoziţia de principiu a unora dintre ei faţă de spiritul creştin al Divinei Comedii. Ar surprinde poate felul în care Iluminismul raţionalist a izbutit să-l denigreze chiar şi pe cel mai raţional poet italian. Am fi miraţi eventual de simţul artistic rudimentar al celor care, în poezia dantescă aşa de amplu diversificată, pendulînd între sublim şi grotesc, au văzut doar un munte de ciudăţenii ininteligibile şi plicticoase, înălţate în stil “obscur şi barbar”.

Toate acestea şi încă vreo cîteva ar merita discutate. Însă asupra altui aspect aş dori să mă opresc în cele ce urmează. Am rămas frapat de stratagema prin care unul din detractorii de odinioară aruncă în derizoriu un memorabil pasaj al Infernului. Sîntem în cînturile XXI şi XXII, cînd Dante, ca erou principal, se confruntă cu o numeroasă ceată de diavoli, pe cît de ghiduşi, pe-atît de ticăloşi. Aceştia se oferă să-l conducă prin cercul pungaşilor, care stau scufundaţi în smoala încinsă. Bunăvoinţa dracilor e doar mimată căci, sub aparenţe de jovialitate, şi-au propus de fapt să-l rătăcească. Iar în momentele de neatenţie dau mereu să-l lovească, să-l zgîrie, să-l sfîşie. Neputînd totuşi să-şi verse răutăţile pe pielea călătorului protejat de Ceruri, ei se năpustesc asupra damnaţilor care şi-au acordat poate îndrăzneala unei pauze de la tortură, ieşind de sub smoală pe mal. Îi pîndesc viclean, se năpustesc pe furiş asupra lor, îi înhaţă cu ghearele şi căngile ascuţite, îi sfîrtecă în rînjetele încîntate ale comilitonilor. Întreaga reprezentaţie teribilă – la graniţa dintre sarcasm, mitocănie şi ferocitate – debutează cu o pseudo-scenă militară: diavolii se încolonează a prefăcută obedienţă şi scot limba la “caporalul” lor. În schimb acesta, pe nume Barbariccia, spre a le da semnalul de plecare “avea del cul fatto trombetta” (făcuse din cur trompetă).

Anunțuri